OCR Interpretation


America. [volume] (Cleveland, Ohio) 1905-current, October 22, 1918, Image 4

Image and text provided by Ohio History Connection, Columbus, OH

Persistent link: https://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83035644/1918-10-22/ed-1/seq-4/

What is OCR?


Thumbnail for

De: GUY DE MAUPASSANT.
ROMAN de A. VLAHUŢJL
JOHN X. TRESSEL, M. D.
505 E. Market 8t., cori 8. Freedom
ALLIANCE. OHIO,. (1)
DR. A. LAPPftEB
MEDIC DIN BOMÎNIA
J81 Fartwcorik, colţ eu HotHmgt
Adresaţi-H 14:
Augustin Sissea, Î39 Nutfe Str.,
Newark, Ohio.
0*6)
1013 Moravia Str., New Castle, Pa.
I. Vice-Preşedinte General
J'501 Penna. Ave., Ind. Harbor, Ind
II. Vice-Preşedinte General
122 New Castle Str., Sharon, Pa.
734 8. Liberty Str., Alliance* O.
20l Greater Str.t Ft. Wayne, Ind.
Telephon: 6057-Blua
€13 West Washington Street
Indianapolis, Ind,
1384 W. 58th Str., Cleveland, Ohio.
706 N. Park Ave., Warren, Ohio.
136 Jackson Str., Newark, O.
GEORGE NTSODÎRNEA
IM Depot Str., Salen^ 0»
E. 14 Str., 2-nd Floor, Erie, Pa.
P. O. Box 21, Homestead, Pa.
IOAN STEFAN
514 Bank Str., Warren, Ohio
2434 Bloom Str., Cincinnati, O.
P. O. Box 446, Torrington, Conn.
CMflM NATIONAL AL ZURUUI JfHCA".
mu SAVINGS STAMPS
ISSUED BY THE
UNITED STATES
GOVERNMENT
UNCLE SAM
WAR SAVINGS STAMPS

f..,.
ki-.*
E:
tiSly 'jt
ţi
if
Căpeţelul de sfoara
Pe toate drumurile din preajma
tîrgului Goderville, ţăranii cu ne
vestele lor veneau la iarmaroc. Băr
baţii mergeau în pas încet, adueînd
corpul înainte la fiecare mişcare a
picioarelor lungi şi sucite, diforma
te prin muncile grele ale cîmpului.
Bluzele lor albastre, scrobite, stra
lucitoare de păreau date cu smalţ,
înflorite la gît şi la bentiţe cu dar
nici alb, umflate împrejurul tru
purilor ciolănoase, semănau a nişte
baloane gata de urcare, din care
eşea eîte un cap, două mîini şi
dona picioare.
Unii duceau de funie vr'o vacă,
ori vre un viţel. Femeile Tor, du
ceau vitele de dinapoi, bătîndu-le
ctt frunzări.
Dînsele duceau în mina panere
mari din care s'arătat* capete de
găini sau de raţe.
Uscăţele şi ţanţoşe, cuprinse în
polcuţe strimte închise la pept, cu
capul îmbrobodit în ghirmele albe,
ele călcau mai din scurt şi mai
vioi de cit bărbaţii.
In piaţa Godervillului mulţimea
era de nestrăbătut, un amestec zgo
motos de oameni şi vite. Coarnele
boilor, căciulile ţurcăneşti ale ţă
ranilor mai chiaburi, legăturile fe
meilor mai răsărite, pluteau la su
prafaţa adunărei. Si glasurile as
cuţite şi strigătoare formau un hnet
neîntrerupt, tăiat doar de chiuitul
vre-uimi buţupan chefliu or de
răcnetul prelung al vacilor flămîn
de.
Totul mirosea a ocol. a lapte, şi
a bălegar, aducea a sudoare, şi a
fin aburind o duhoare acrie, înă
duşitoarc, particulară oamenilor de
hl ţară.
Gospodarul Haneheeorn© din
'Breaute, sosise tocmai în tîrg şi pe
etnd se îudrepta în spre piaţă, ză
reşte în cale un căpeţel de sfoară.
Econom din fire, ca un adevărat
Normaud, s'a gîndit eă-i rău să lase
ce găseşte şi pleeîndti-se anevoios,
căci suferea de reumatizm,
ridică sforica. Tocrtiai se gătea s'o
strîngă, cînd dă cu ochii de eurela
rul. Malandain, care-1 privea din
pragul casei sale. Altă dată avuse
cu el o ceartă dela un căpăstru ş*a
cu erau mîniaţi.
Haucheeorne s'a nişinaL ei l'a
legin
şoare de prin gunoi.
Tâznt duşmanul său, culegind aţi-
Aseunde repede sfoara sub bluză.
înecîndO apoi în buzunarul pan
talonilor. Ca să-i ferească bănueJile.
s'a făcut pe urmă că caută nu ştiu
ce pe jos negăsind, o porni în spre
iarmaroc, frînt de şale şi greoi.
Curînd se pierdu în mulţimea gă
lăgioasă, frămintată de nest'irşitele
tîrgueli. Cumpărătorii pipăiau va
cile, se mai duceau, reveneau nedu
meriţi, veciuic cu frica 111 sîn de a
nu fi puşi la mînă, neîndrăzitiud a
se hotări, spionînd ochii vînzâtorti
lui, căutînd ai înţelege şiretlicul
d'a da peste ponosul vitei
Femeile cu panerile la picioare
le lor, scosese paserile speriate şi le
întinsese la pămînt.
Cu înfăţişarea uscată, nepâsătoa
re, ascultau zisele cumpărătorilor,
ţinînd la preţ, ori, venindu-i la so
coteală preţul, striga după muşte
riul ce ne îndepărta:
Lucru înţeles, hai ca ţi-o
dau.
Puţin cîte puţin piaţa se goleşte,
ci&sul bate amiaza şi cei de pe mai
departe, se duc pe la hanuri.
Ospătăria lui Jourdain era pli­
DAN.
(Urmare).
A doua zi Pribriianu il înserfâ t«
bugetul redacţiei cu şapte-zeci de
lei pe lună, şi arătindu-se îneîntat
de figura lui deşteaptă şi simpati
îl bătu amical pe umăr:
Să mi te porţi, Dmicule dra
*1
ffX Trecuse trei ani de-atunci. Dinu
era încasator în Capitală, de-o înde
minare şi de-o cinste, cum „papa"
fcl-
JSăndulescu,spune că n'a mai pome
nit de cînd îi el. Dar ceea ce era în
adevăr atingător, era iubirea, ado
raţia lui pentru Dan o devotare
de acelea, cum numai prin cărţi se
jjiai citesc. Toată suferinţa lui era,'
eă nu venia mai curînd o împreju
jrare în care sâ'şi poată arata recu
noştinţa, dragostea lui de a se jert
fi, de a'şi da viaţa pentru „Dom
nu Vasile''. şi ce fericit era
cînd avea de făcut un mic serviciu
pentru Dan, şi ea ce discretă, su
•pum prietenie 1 privia, căuta să'i
#fle din ochi gîndurile, nevoile, su
îpârările, pe cari el credea c'ar şti
le în^iăştie ix»mai un cuvînt
•ţ^aptuvi'sr fsee ori-ee: ce simţea
fc» wnitjti M». a*fate
#!P
nă de flămînzi, după cum încăpă
toarea lui ogradă era înţesată de tot
felul de trăsuri uădişance, căruţi,
docare îngălbenite de glod, unile ho
dorogite şi cîrpite, ridicînd hulubi
le în spre cer, ea două braţe In ru
găciune.
Aplecat mult peste meseni, hor
nul plin de flăcări pîlpîitoare, îm
prăştia o căldură tare, dogorind pe
cei mai de aproape. Trei frigări în
cărcate cu pui, porumbei şi cu eios
vîrte de carne, se învîrteau deasu
pra jeratecului: din vatră se îm
prăştia un mi ras plăcut de friptu
ră, ee-ţi făcea gura să lase apa, a
prinzînd veselia.
Toată aristocraţia plugului mîn
ca la Jourdain, hangiu şi geambas,
de care se spunea ca ar fi gros la
punga.
Taeîmurîle se împrâştîau, golin
du-se odată cu stacanele de cidru.
Fiecare îşi povestea isprăvile, ce a
vîndut şi cumpărăturile făcute. Se
întrebau asupra recoltelor. Timpul
s'arăta bun pentru verdeţuri, dar
era prea jilav pentru pîinile albe.
Pe negîndite prinde a dîrdîi o
darabană dinaintea casei. Toată lu
mea se ridică în picioare, afara de
cîţiva nepăsători, dînd buzna la
şâ. pe la fereşti, cu gura încă plină
şi cu şervetele în mînă.
După ce mîntue bătaia, crainicul
prinde a striga cu o voce pătrunză
toare şi respieată:
Se aduce la cunoştinţa Goder
villenilor, precum şi a întregei ob
ştii aflătoare în iarmaroc, că în a
eeeastă dimineaţă, s'a perdut pe ca
lea Beuzeville, între orele 9 şi 10,
un portofel negru de piele, conţi
nînd cinci sute de lei şi mai multe
hîrtii trebuitoare. Cel ce-l va găsi
este rugat a'l aduce la primărie, ori
a'l preda d-lui Fortune Heoulbre
que din Manneville. Se dă două-ze
ci de lei ca mulţămită.
Darabangiul pleacă pe urmă. în
depărtare s'a mai auzit încă odată,
vuetul surd al bătăii şi vocea slă
bită a crainicului.
A prins a se vorbi de întîmplare.
Erau pe la sfîrşitul cafelei, cînd
intră un brigadier de jandarmi
şi întrebă:
Mă rog, na se găseşte aici d-I
Ileaucheeorn din Breute?
Cela, răspunde din capătul me
sei:
lacătă-mă.
Bacă sunteţi aşa de Iran, în
tovăşiţi-mă pînă la primărie, că
aveţi puţină vorbă acolo.
Răzăşul, surprins, neliniştit dă
peste cap păhăruţul său şi se scoală
mult mai îndoit de şale, căci mai
ales după masă mersul îi era cu
deosebire greoi.
Sunt a dumitale, iacătă-mă.
S'a dus pe urma jandarmului.
Primarul om gras cu înfîţişare
gravă şi pompos la vorbă, aşteptă
intr'un fotoliu.
Domnule Haucheeorne, zise
el, eşti bănuit că ai fi găsit astă
dimineaţă portofelul Ini Houlbre
que din Manne viile.
înfricoşat de această bănuială, ţă
ranul priveşte înmărmurit la pri
mar fără să se poată dumeri:
Eu? am găsit eu portofelul?
—Da, d-ta însuţi.
Pe cinste, dacă m'am gîdit
măcar.
Te-» văzut einrfva.
a văzut pe minef şl cine
mă rog?
Domnule Malandain, eure-
larul.
Bătrinul îşi aminteşte, înţelege
şi roşind de mîniof zice:
A!... gogomanul cela! Da,
el a văzut ridicînd căpeţelul a-
mărginită lui iubire.
M'ai înţeles, Dinicule, nu'i
grabă cînd ei putea... Nu
vreau sâ ştie nimeni.
Nici pămîntul, Domnule Vi
sile ştiu eu...
Hi Dan rămase- singur, S|t odaia
lui tristă din care privia zadarnic
la fereastra din faţă. De o lună n'o
mai văzuse. Era iarnă: nopţi
lungi, tăcute, de-o apăsare mortală.
'Fereastra Anej, vecinic îngheţată îi
făcea o impresie de pustiu. Numai
alături, la două ferestre, se vedea
seara lumină, ş'o umbră se purta
mereu de colo cşlo, era bătrînul,
singur, care se primbla^pînă tîrziu.
Ce gînduri îl munciaul Ce se petre
cea în casa aceea î...
IX
Raeliş vînduse moşia'şi eaâa, nu
mai datoria nimărui nimic: achita
se pe Lambrino pînă într'o para,
refuzind cu indignarea delicată a o
mului mîndru şi bijie crescut, actul
de generozitate al ginerelui său, da
rul de zeee mii de franci pentru
Ana.
Fusese o lună la Paris şi se întor
sese ceva mai bine. Doctorii îi re
comandaseră linişte şi puţină miş
care. închiriate ua aue apartament
înstrada Arnfpşukgi aidsta« A
na,-căreia nu
v mmum
•itt
11-
BăfeS*
cesta de sfoară, uite-1 dom'le pri
mar.
Şi vîrînikhşi mîna fti buzunar
scoate aţişoara.
Dar primarul neîncrezător, da
din cap:
Nu o să mă faci d-ta să cred
acu, că d-1 Malandain, om "vrednic
de respect, a luat destrămătura asta
drept un portofel.
Kăzeşul furios, ridică mîna, scui
pă Ia o parte cu dezgust, pentru în
tărirea nevinovăţiei:
Cu toate acestea, nu vă spun
de cît adevărul, sfîntul adev?r, pe
sufletul meu...
Primarul reluă vorba:
Şi încă, după ce ai ridicat por
tofelul, te-ai mai plecat încă şi ai
mai căutat prin ţărînă, să vezi da
teă 11'a căzut din el bani mărunţi.
Cum ar putea cineva spune
asemenea lucruri!..*. asemenea
minciuni, pentru a feşteli cinstea
unui om!
Cu toată tăgada lui, nimenea
nu l'a crezut.
A fost înfăţişat eu Majandain,
care îşi ţinea toate zisele. O jumă
tate de oră s'au sfîdit amîndoi. Cu
relarul a cerut să caute pînă la pie
le pe răzeş, dar nu s'a găsit nimic
asupra Iui.
La urmă, primarul, tare încur
cat, îi dete drumul, vestindu-l că
are să facă cunoscut parchetului.
Ştirea se respîndeşte şi la eşirea
sa din primărie, bătrînul a fost în
conjurat de mulţime, care-1 întreba
eu o curiozitate serioasă ori batjo
coritoare. El se pune de povesteşte
istoria sforşoarei. N'a fost crezut
Cu toţii rîdeau.
Umbla în toate părţile, oprit de
unii, ori oprind el din cunoscuţi,
pentru a-şi îneepe nesfîrşita istori
sire, arătîiMlu-şi buzunarele lui
întoarse ca probă de nevinovăţie.
Toţi îi răspundeau:
Haide hai, bătrîn şiret!
Şi el se înciuda, ieşindti-şî din
fire, ardea, întristat că nu-i crezut,
neştiind ce să facă şi povettUudu
şi într'una păţania.
Vine şi noaptea. A pornit îa
drum înpreună cu trei vecini, că
rora le a arătat locul unde a găsit
căpeţelul de sfoară. Tot drumul
n'a vorbit de cît de mtîmpkrea
asta.
Ajuns acasă, dă o tîrcoală prin
sat aşa tîrziu, ca să spirt» tuturor,
dar n 'a întilnit de cit neîncreză
tori.
Toată noaptea a fost lxlnav.
A doua zi. pe la unu după masă,
Marius Paumelîe, servitor la fer
ma d-lui Breton din Imauville,
duse portofelul lui Houlbreque.
El spnea că a găsit 111 adevăr ba
nii, dar neştiind carte, a adus aca
să portofelul şî l'a dat stăpînului.
Ştirea s'a răspîndit în împreju
rime. Haucheeorne aude şi începe
din nou o da roate prin norod,
si povesti desnodămîntul întîmp
lărei.
Ceea ce mă întrista mai mult,
spunea dînsul, nu ora atîta faptul,
ci minciuna curclarului.
Toată ziua a vorbit de patima sa.
0 poveste trecătorilor1 pe toate dru
murile, la circiumă celor ce cin
steau: a spus'o la eşirea din bise
rică în Duminica următoare. Oprea
chiar din străini pentru a le-o isto
risi. Era mai liniştit acum,"eu toa
te acestea îl stingherea ceva, fără
să înţeleagă bine anume ce. Nu pa
rcau cu totul încredinţaţi cei ce-l
ascultau, avea acrul luâtor în rîs,
1 se părea că aduc vorbe jicnitoare
pe din dat
în Marţea viitoare s'a dus la iar­
nul şedea toată ziua în casa, făcea
pasenţe, şi era sigur că într'o zi are
să se întîmple ceva nu ştia ce
o minune, de sigur, care 'i va refa
ce averea şi va pune lucrurile la ca
le, din nou, aşa cum au fost. La ce
dar să mai arate şi Anei un vis urît,
prin care trec vremelnic, din care
or să iasă curînd, poate nu mai de
parte de cît mîine Un zgomot de
paşi pe scară, o vizită, o scrisoare,
dedeau.mîinilor lui slabe un tremu
rat supărătoc, impasibil de'stăpînit,
figura, ochi lui s'aprindeau de o ne
răbdare, de-o nelinişte, care'i iuţia,
intr'un mod dureros bătăile inimei.
Ha? Cef Cine e?
Şi fie care mişcare ee se făcea In
jurul lui, tresăria i se părea că slu
gile, Ana, vor să'i ascundă o sur
priză se uita în ochi lor eu privi
ri cari 'ntreabă, cu o espresie de
rugăminte dureroasă ce părea a
spune: „nu mă mai faceţi s'aştept,
vedeţi că sunt bătrîn şi tremur,
Ştiu... sunţem bogaţi iar
Avea peste tot o mie de lei pe lu
ai pentru el nu cheltuia mat ni
mic, se lăsase şi de fumat .une-ori
se 'ncuia 'n odaie şi 'şi repara 'n
aacun* hainele ştergînd petele eu
beoxiaă, cnsînd nasturii, fericit
eă are deiueru... Toate eşpoomijlf
aiita de IdftUe^a
rv luQ^— i le da Anei» ee«
fr J* J- *'ţW
,•
1
s A'
A U I A
maroc, împins numai de trebuinţa
de a-şi mai uşura sufleiiil aarîndu
şi întîmplarea.
Malandain care era In uşă, a
început a rîde cînd l'a văzut tre
cînd. Pentru cet
în drum prinde un fermier din
Criquetot, dar n 'apucă să-şi sfîr
şească spovedania şi cela îl şi pă
leşte aşa rîzător cu dosul mănei
peste pîntece: „Mare şmecher mai
eşti, hai de hai şi-1 lăsă cu bu
zele umflate. Hauchercorne, din ce
în ce mai tulburat, rămîne înmăr
murit. Pentru ce i-axis „mare şme
cher
La ospătărîa lui Jourdain, cartă
iar să-şi spue nevoia, dar un giam
baş, din Montivilliers îl strigă bat
jocoritor
Nu mai umbla cu mofturi, am
dat eu de capătul sfoarei tale.
Păi bine, nu s'a găsit portofe
lul?
Ssss... taci, unul găseşte
şi altul duce înapoi. Aşa-i că te
am prins cu ocaua mică
Răzeşul vărsa sudori. Acu înţele
gea el prepusul: Era învinavăţit
c'ar fi trimes banii printr'un plă
tit.
A vrut aa fie împotrivească cu
vorba, dar toată sala izbucneşte în
hohot.
A pornit în mijlocul pildiurilor
fără să apuce a «i sfîrşi mînca
rea.
S'a întors acasă roşit şi plin de
indignare, înăduşind de ciudă, eu
atît mai zdrobit, cu cît el, cu şire
tenia lui de normand, ar fi fost în
stare să facă aceea de ce era nă
păstuit şi încă chiar de a se lăuda
ca de-o mare ispravă. Ştiindu-se
că trece de bun mehenchi, i se pă
rea că 11'ar fi în stare să se dezvi
novăţească. Şi dînsul se simţea lo
vit în suflet, de aeest presupus.
Atunci el s'apucă a-şi povesti
pacostea din nou, Jungind'o în fie
care %», adăogîndu-i de fiece dată
probe noi, protestaţi uni din ce în
ce mai energice, jurămintele cele
mai solemne ce-i puteau veni îi»
minte. în ceasurile de singurătate,
mintea lui era stăpînită numai de
povestea sforei. Cu cît căuta a se
apăra mai mult, cu atît era mai pu
ţin crezut.
Acestea sunt îngăimeîi de
mincinos, spunea unii pe din dos.
Şi el simţea asta. îşi mînea din
carne, sfîrşindu-ae. în sforţări ne
folasitoare.
Se topea din oeţdi.
Glumeţii îl puneau sâ Ie spVină
întîmplarea cu „Căpeţelul de sfoa
ră", pentru ca să-şi ridă de dînsul,
după cum cineva ar ruga pe un
puşcaş să-i istorisească prăpăstii
vinătoreşti. Mintea lui atinsă, prin
sese a se rătăci.
Către sfîrşitul lui Decembrie, ca
de la pat.
în primele zile ale lui Ianuafie,
a închis ochii, băiguindu-şi nevino
văţia în timpul delirului:
Un căpeţel de sfoara... o de
şt ră mă tură ... zău, domnule pri
mar, uite-o...
Bell Phone: 235. O. 8. 2225.
ORELE DE OFICIU:
8-9 o. m. 1-3 p.m. —7-8 p. m.
DETROIT, MICH.
Zilnie do la 9 dinimwaţa pînă la 9
seara. Duminiea 9—12 prînzuL
TtUfoneţi N&rtk 2397. 1x6
vrea, să'şi cumpere ce'i tfebue şi,
dacă "i mai trebue, să'i spue lui, să.
'i ceară ori cit de mult
Une-ori seara, după masă, juca
ecarte cu Ana, şi se lăsa să'l bată.
şe prefăcea că se necăjeşte, mărea
miza de la un leu la cinci şi pierdea
mereu. Ana rîdea la .sfîrşit vroia
sa'i dea bani înapoi.
Nu, dragă Niniea, ăia «unt ai
tăi dacă
vrei
să mai joci.. da'i
tîrziu, lasă mîine seară.
Şi bătînd'o 'ncet peste obraz
cu degetele lui tremurătoare, o tri
metea să se culce.
De cît-va timp sQf&-s«—-f)oam
na Petruianu era mereu bolnavă.
£1 nu putea să iasă,, şi ruga pe Ana
să se ducă s 'o vadă şi să mai stea cu
ea.
Peruianu îşi are easa lui, în stra
da Griviţii din prag simţiai că in
tri în locuinţa unui om sever: o sală
mare, pătrată, cu păreţii ştucaţi şi
c'o lumină.rece, mdţorîtă de o par
£e şi de alta se deipkideau opt uşi,
cari dădeau în începerile principa
le îq, fund o scar^ fa marmură ur
'eâ.la catul al doilea» unde era un
vast salop de prinjlfe şi cîte-va o
dăi laterale,
luri, de două ori
Mobila, păi^Bţd,
un«»peet«i(i
ral togat fi,
numai la ba
an.
toateaveau
m&£Sk*h
v*' t'vV
O A Z I U N E A A
DE VÎNZARE.
Două rînduri de popice (eu
glărie), complet echipate. Să
rînd foarte ieftine. Să pot trans(
porta ori şi undfe. Le-am cumpă
rat odaziunal şi le Vindem ieftine.
Sunt desmontate, gata de trimis.
Deci grăbiţi, acuma vîne timpul
iernei cînd se plăteşte unui ne
gustor ca pe lîngă o sală de bi
liarde să aibă şi două linii de eu
glărie.
ADRESELE FUNCŢIONA
RILOR GENERALI Al
U. S. R. A.
IOAN
PĂCURAR
Preşedinte General
IOAN COSMA
MOISE"SCHIOPIT
EFREMUECAK
Secretar General
Phones: Bell 473^Y Stark 5233.
AUREL CRĂCIUN
Asistent de Secretar
734 S. Liberty Str., AUiance, O*
IOAN KŞUFANÂ
Casier General
ADAMPRIE
Controlor General
EFTIMIE SALIŞTE
Controlor General
2103—6th Str. N. E., Canto*, 0.
ANTONMARIAN
Controlor General
COM. SUPREM EXECUTIV.
IOANGTHOZA
P. O. Boz 42, AUiance, 0.
¥ASTLE MOLDOVAN
Ş06
powersdale Ave.
Youngstown, Ohio.
V
ŞTEFAN LUŢAI
$66 Farnsworth Str., Detroit, Mick.
ILIESTMOGA
PANTILIMON
CHIMA
IOAN"SCHITEA
y4€
8UPLENŢI:
VASILE MUNTEAN"
SIMION ANDRONE
GEORGE GLIGOR
Şi 'n toată casa, o disciplină, o tă
cere, uşile se deschideau şi se în
chideau fără nici un sgomot, servi
torii curaţi şi discreţi păşiau încet,
cu un aer solemn nu se auzia ţipăt
de copil, căci şi copiii erau gravi,
de-o seriozitate precoce, şi nu eşiau
din odaia lor de cît însoţiţi de gu
vernantă şi la ceasuri hotărîte de
alt-fel toate se petreceau în easa
asta după bătaia ceasornicului şi
după o normă fixată fie care ser
vitor îşi avea atribuţiile şi progra
mul lui de mişcări, pe minute, ca la
drumul de fer.
Întregul aparat al easei funcţio
na cu o regularitate şi precizie me
canică şi cu toate astea, cînd intra
Domnu pe .poartă toţi trăsăriau ca
şi cum s'ar fi simţit vinovaţi de ce
va nu'l vedeau numai cît auziau
cunoscutul huruit, oprindu-se la
scară, ş*un fior rece, fulgerarea u«
mii sentiment de reculegere străbă
tea toată suflarea de la Doamna Pe
ruianu, pînă la micul Bubi al bucă
tăresei,. mult mai nefericit'de cît ci
nele Azor al soldatului căxut în bă
taie, cel puţin acela putea
sl
(Sip
urlţ,
să'şi manifesteze durerea pe mpr
mîntul iubitului să,u «tăpîn, pectnd
sărmanul Bubi n'a^M vae să latM
âe la două d^tămial
OOCTILAlrP OHIO, HAKŢI, S OOTOMBBIE 1918.
Anunţăm cu deosebită plăcere publicul nostru cetitor
că frumosul calendar naţional al siamlai „America" pe
anul 1919, este pus în lucrare.
Calendarul, pe lîngă o parte calendaristică cît se poate
de exactă şi pe lîngă admirabila parte literară în care vor
fi aflate bucăţi de ale aproape tuturor scriitorilor de sea
mă ai neamului nostru, alături de fotografiile lor, va fi
cea mai frumoasă lucrare artistica eşilă de tiparul romî
XMSc din America.
Coperta însăşi a calendarului este o bucată de artă
lucrată în 4 colori. Ceva ce nu s 'a mai pomenit pînă acu
ma în această ţară la neamul nostru romînesc.
De voiţi să faceţi un tîrg bun, cîştigînd pentru o sumă
mică, un juvaier literar, grăbiţi a trimite banii pînă nu
vă întrec alţii. Anul trecut, cei ce trimiseseră tîrziu, au
rămas păgubiţi pentru-că nu mai putuseră căpăta calen
dare dela noi.
Atragem luarea aminte a negustorilor romîni ca şi a
agenţilor noştri de anunţuri. Acum este timpul pentra
trimiterea anunţurilqr ce vor apare în calendar.
eCreţi lista preţurilor pentru diferite anunţuri.
Preţul calendarului, pe lîngă toate sforţările ce le fa
cem pentru a da ceva extraordinar, rămîne totuşi numai
numai de 70 cenţi în care să înţelege şi portul postai plă
tit. Societăţile şi alte organizaţii să bucură de rabat. Co
mandaţi acum. Nu lăsaţi pînă mîine.
FII PATRIOT
WS.&
ECONOMISEŞTEŞl ÎMPRUMUTA ECONOMIA TA
LUI
«L AS* NXVOIÎ DE ELE ACUM!
DU1CHITALE IŢI VOB TREBUI DUÎA &AZBOI!
CUMPĂRĂ
JO CAUŢIUNEA GUVERNULUI AMERICAN, i
nrlitoare de doblndă de 4 procente, ad&ogată 1& treiJpBL
DUMNEATA POŢI ÎNCEPE CU
DOUĂZECI SI CINCI DC CENTS
tă pe nimeni, erau slugi vechi în
casă, cari nu'i ştiiau. încă glasul
dar ochii, ochii aceia mici şi întu
necaţi, cu reflexe de oţel, dăţleau
nu ştiu ce fior de primejdie ascun
să, de ceva* fatal şi necunoscut ce'ţi
inspiră o frică instinctivă, ca apre
hensiunea morţei.
Inserează, un amurg trist de
toamnă. Afară e vînt, plopul din
poartă fîşie legănîndu-se, apropiin
du-se şi depărtîndu-se de fereastră,
eu mişeflrea molatică a unei drape
rii imense.
Zoc Peruianu, sta nemişcată
camptrfnd o marcă de profit a Statelor Unita.
»efnl Poştal, Bancherul D-tale, ziarul pe care-1 citeşti şi nratte
«genţii de vinzare, îţi
TOT
spune despre aceasta. Vorbeşte cu «I,
ACEASTA ESTE DATORIA DUMNITALE.
ACEASTA VA SALVA
ACEASTA VA CIŞTIGA RĂZBOIUL,
FRAŢII SCHILLER, DENTIŞTI
DE 18 ANI IN YOUNGSTOWN, OHIO.
Garantăm ori de lucru. Punem dinţi de aur cu preţuri
convenabile. Scoatere de măsele fără durere. Avem
două of ici uri mari cari sunt la dispoziţia d-tale. (1-4)
CORN W. FEDERAL STREET A SQUARE şi al doilea
PHLEPS it FEDERAL. Bell Main 1627. Automatic 6676*
îYi-
tr'un fotoliu larg figura ei palidă,
de o nespusă, suferitoare blîndeţă,
1i dă un aer de sfîntă şi de martiră.
Ana, la mesuţa de lucru, lîugă fe
reastra, toase o rochie pentru păpu
şa Marioaret
De-o săptămtnă casa îşi deschise
obloanele ei, mari şi albe tăcerea şi,
întunericul în care stătuse toată va
ra, părea eă se impregnase în păre
ţi, era eeva din aerul unui interior,
1n care s'a întîmplat o nenorocire,
vecinicul urît al caselor .mari, cu
oameni puţini, tăcuţi, ce paţ a fi
păaitorii unui castel părăsita
—r Nialeo, sânii s'aprjndă.-X
Da'i lumini încă, tuşă...
-r-^tiu, da'mi iaee lin. Nu'ilm
hinarasta...
VJEŢL
„crepuscul'4 dar un huruit de tră
sură se auzi pe sub ferestre, şi de
o-dată par'că se făcu frig în toată
casa.
La masă Ana s£ gîndi s 'aduc 'un
subiect de conversaţie. Numai ea
'ndrăsni să spargă obicinuita tă
cere-a familiei şi uneori izbutia să v
pue lumina unui zîmbet pe figura'
aspră a lui Peruianu.
In astă-seară se ^ă^Popa
havă" la teatru.
Ce'i astaf
Nu ştii Noua comedie a lui* V
Petroni. y*
A, da, am auzit..» Mari, cum^
ktait... ••«.
Se spune ci 6 o piesă de
mare
v a o a e
Aşi, valoare!
De ce Petrom e un talent..,
Da de talent! «i
Bine, unchiule, tu«i citit cev* V
de el
Asta'i! C'o să m'apue acuşi ca^,»
să citesc toate secăturile, că altţ
grijă n'am. Fugi, Ninico, cine ţi-|
hăgai în cap prostii de asteaf Co.
Romîni ştiu să scrie literatură|
Maimuţăresc pe Francezi, —, ci-c|
'sunt şi ei naturalişti şi şoriu nişte
fleacuri, nişte grosolănii de
,şi de stradă^.. şi.se eitaziâsi unfli
d^ alţiil,.. Şartottmi, ascultăoe'ţi
e^,tofi sniflţ, 'fsrHatanf,
i' i*:
-i' /y
1
i* i
..•
•. f-.
11
A1"
s
v.._
w
k:-*•'»

xml | txt