OCR Interpretation


Românul American. [volume] (Detroit, Mich.) 1939-1968, March 02, 1963, Image 2

Image and text provided by Central Michigan University, Clark Historical Library

Persistent link: https://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83045399/1963-03-02/ed-1/seq-2/

What is OCR?


Thumbnail for Pagina 2

PUBLISHED BV THE
Roumonian-Americon Publishing Association
(INCORPORATED)
PUBLISHED WEEKLY EXCEPT AUGUST WHEN TWO ISSUES WILL NOT
BE PUBLISHED. SECOND CLASS POSTAGE PAID AT DETROIT, MICHIGAN
EDITED BY A COMMITTEE
MARIA MILA, Business Manager
( Aceste note de călătorie
au apărut în decembrie 1962
în ziarul „Munca").
* * *
de Tudor Vomicu

Pagina 2
„Românul American"
(Fondat în ianuarie 1914 sub numeie , .Deşteptarea")
Costul Abonamentului
In Statele Unite pe an $5 00.... pe 6 luni $3 00
In Străinătate pe an $6.00 pe 6 luni $3.60
Exemplarul 10 Cents
„Românul American"
2144 East Grand Blvd. Detroit 11, Michigan
WAlnut 1-2070
Observaţii Privitoare la Greva
»
Tipografilor din Oraşul New York
(Cont. din pac. l-a)
muncitoreasca şi pe spirit militant, ca să facă un început în
această direcţie, după cum cu mulţi arti în urmă (sindicatul
tipografic fiind unul din cele mai vech’ sindicate din S.U.A.)
a fost înaintaşul luptelor pentru ziua de muncă de opt ore şi
alte revendicări sociale, ca pensii etc.
* * •>
Solidaritatea muncitorească a fost demonstrată mai întîi de
către membrii sindicatelor tipografice din întreaga ţară,
cînd au votat într-un referendum în proporţie de 3 pentru şi
un vot contra unei taxe în plus de 3 procente din salariul lor
pentru fondul grevei, timp de un an de va fi necesar.
Solidaritatea muncitorească a fost demonstrată, cînd alte
9 sindicate naţionale au hotărît să respecte greva şi acţiunile
greviste ale tipografilor din New York. (Incidental, greva tipo
grafilor din Cleveland este de aceeaşi natură).
Demonstraţiile organizate de Centrala sindicală din New
York, care îmbrăţişează toate sindicatele din celelalte indus
trii, în faţa clădirilor ziarelor ca N. Y. Times, cît şi pichetele
zilnice dovedesc cu prisosinţă spiritul militant şi de solidari
tate al muncitorilor.
Stăpînii au încercat In fel şi chip să spargă greva, să
destrame unitatea sindicală, angajînd diferiţi ziarişti şi edi
torialişti, cît şi comentatori de la posturile de radio şi de tele
viziune să influenţeze opinia publică împotriva greviştilor, să
destrame solidaritatea muncitorească, insistînd ca greviştii să
capituleze, dar, pînă acum. tactica lor n-a dat rezultatele dorite
de ei.
* * *
Greva tipografilor dovedeşte cu prisosinţă că presa nu este
liberă şi nici independentă, ci depinde de o oligarhie a
monopolului de la Madison Avenue care distribuie reclamele
la ziarele care urmează ordinul lor.
Greva tipografilor dovedeşte că existenţa ziarelor (98
de procente din toate ziarele din ţară) depinde de monopolul
reclamelor, iar libertatea presei este un mit, o iluzie, o decepţie.
Numa’ acele ziare care se menţin din sprijinul neprecu
peţit al oamenilor muncii, sub o conducere cinstită, pot repre
zenta într-adevăr interesele naţiunii şi ale poporului muncitor.
Greva tipografilor mai dovedeşte încă o dată că numai
prin solidaritate muncitorească, prin unirea tuturor forţelor pe
baze principiale şi cu un spirit militant de acţiune, va putea
fi înfrînt duşmanul muncitorilor şi consfinţită victoria în cele
din urmă.
însemnări din Spania '62
Există o Spanie a cărţilor po
ştale ilustrate.
O Spanie pentru turişti
din America, din Suedia sau
Anglia şi pe care avionul ii
depune pe aeroportul Barajas
de lingă Madrid sau pe ţăr
mul mării la Praf de Llobre
gat, la cîţiva paşi de Barce
lona. Pe cei sosiţi in capita
lă, autobuzele îi poartă pe
Gran Via, artera principală
prin piaţa Gibales, la muzeul
Prado unde vor avea prilejul
să admire tablourile hii Goya
şi Velasquez, El Greco Ribe
ra sau Murillo. In zilele ur
mătoare la Sevilla, vor aştep
ta ca luna să-şi plimbe razele
palide peste ornamentaţia ui
mitoare a Alcazarului, îne
cîndu-le apoi în apele Gua
dalquivirului; vor face popa
suri la lacurile de smarald de
lingă Albacete, ca să-şi ter
mine ziua în tribunele unei
piaza de toros“, unde torea
dori în fireturi strălucitoare
ca Dominguin sau Ordonez
vor ucide tauri negri, oferin
du-le astfel, contra unei sute
de pesetas, „drama de singe
şi lumină'*.
Relaţiile turiştilor cu lo
calnicii s£ vor limita cele mai
adeseori la „lift-boys" din
serviciul hotelurilor ia „lim
piabotas (lustragii) ce-i pîn
desc pentru cîţiva gologani de
dimineaţă şi pînâ seara, la
agenţii de circulaţie şi la o
serie de intermediari „figu
rantes" cum sînt numiţi
care intr-o limbi internaţio
nala se vor oferi să le prezin
te dansuri „flamenco" să le
vîndă baticuri sau si-i ducă
într-o casă de petreceri. lar
cind motoarele avionului So
ci at ă ţi i „Pan American",
~S.A.S.‘‘ sau „8.E,A," vor în
cepe să-şi învîrte elicele pen
tru a-i duce înapoi la ei aca
să, vor socoate repede în gind
că dolarul, coroana sau lira
schimbate în Spania aduc
multe delicii cetăţeanului
străin care doreşte să viziteze
această ţară cu un peisaj atît
de frumos şi cu atîtea monu
mente faimoase datînd de
multe secole.
Dar nu aceasta este Spa
nia.
Ea oferă nu turistului veş
nic pripit, ci vizitatorului mai
atent o cu totul altă imagine.
Să lăsăm, deci, la o parte
cărţile poştale ilustrate şi să
călătorim împreună în Spa
nia, care, de 23 de ani, trăieş
te sub cizma lui Franco
prin . . . „graţia Kii Dumne
zeu", mai precis, prin graţia
armelor şi mercenarilor fas
cişti care l-au înscăunat odi
nioară şi a puterilor occiden
tale care-1 susţin astăzi. El
este „Caudillo" (conducător)
pa viaţă, şef al statului, şef al
guvernului, şef al „Mişcării",
şef nominal al sindicatelor,
regent, generalissim SI arma
telor, mare amiral. In această
Spanie, în care domnesc mize
ria, obscurantismul, teroarea
pe care soarele şi lumina Me
diteranei nu pot să le estom
peze. Dar anul acesta, 1962,
an de mari lupte, a scos şi
mai muh în evidenţă că ele nu
sînt veşnice . . .
In Valea
Guad alqui virului
. . . Era o zi de început de
noiembrie. In valea Guadel
quivirului bumbacul trebuia
cules. Insă la mai puţin de
500 paşi de unde ne aflam pe
Ştiri Scurte
din R. P. R.
Consfătuire Pe Teme
Sanitare
Bucureşti. La Ministerul
Sănătăţii şi Prevederilor So
ciale a avut loc o consfătuire
în cadrul căreia s-au anali
zat acţiunile sanitaro-antiepi
demice desfăşurate în întrea
ga ţară în cursul anului tre
cut.
Cu acest prilej au fost scoa
se în evidenţă rezultatele ob
ţinute în scăderea mortalită
ţii în principalele boli trans
misibile.
Planul antiepidemic ela
borat pentru acest an cuprin
de noi măsuri pentru eradica
rea unor boli transmisibile şi
lărgirea acţiunilor de imuni
zare a populaţiei.
S S S
Lumini în Alte 100 de Sate
Cluj. - Celor 86 de locali
tăţi rurale electrificate pe te
ritoriul regiunii în 1962 li se
vor alătura în acest an încă
100 de sate. In vederea ac
celerării ritmului de electrifi
care a satelor, mii de locuitori
şi-au manifestat hotărârea de
a efectua pe respectivele şan
tier în mod voluntar, un
mare volum de munci ce nu
cer o calificare specială.
* * *
Constructorii învaţă
Craiova.— Trustul regio
nal de construcţii Craiova a
deschis cîteva cursuri de
reîmprospătare a cunoştinţe
lor, cu cele mai noi elemente
de specialitate, pentru 38
tehnicieni constructori şi 20
tehnicieni instalatori. De ase
menea, a fost organizată şco
larizarea cu participare în
producţie a 100 de zidari şi
60 de zugravi.
* * *
Dispensarul Comunei
Lâpuş. In comuna Lă
puş, regiunea Maramureş, a
fost inaugurat zilele acestea
un nou dispensar. Această
unitate sanitară are o casă de
naştere, staţionare pentru
adulţi şi de pediatrie, cabinet
de stomatologie şi un punct
farmaceutic de gradul întîi.
(Agerpres)
lanuri întinse, nimeni nu se
atingea de puful alb din cap
sulele deschise. Muncitorii
agricoli din regiune erau în
grevă cerînd să li se plătească
2 pesetas pentru culesul unui
kilogram de bumbac. La în
ceputul toamnei 40.000 din
tre ei fuseseră obligaţi să sem
neze un contract, obligîndu
se să culeagă pentru 1,70 pe
setas kilogramul. Dar cum
Intr-un interval scurt toate
alimentele se scumpiseră foar
te mult şi. nereuşind să ob
ţină un spor de plată, ei de
clanşaseră grevă.
Cea mai mare parte a spa
niolilor nu aflaseră încă des
pre această grevă. Ziarele nu
scriu despre asemenea su
biecte. Nu au voie. In primă
vară, în aprilie şi mai, cu pri
lejul grevelor minerilor din
Asturii, apoi în perioada gre
velor din august cînd în lu
mea întreagă erau cunoscute
aceste mari mişpâri sociale,
care zguduiau ţara, ziarele
spaniole, radioul, au încercat
zile şi săptâmîni să ascundă
acesta evenimente cititorilor
şi ascultătorilor lor.
In cîmp, lingă un măslin cu
trunchiul răsucit, chinuit, am
stat de vorbă cu un tînăr,
unul dintre culegătorii de
bumbac de la Villa-del-Rk»,
In provincia Cordobei. Cind
discuţia a ajuns la motivele
grevei, pe faţa lui arsă de
soare, zbîrcită, cu cîţiva peri
lungi in loc de barbă, nu
tresărea nici un muşchi. Nici
un cuvînt n-avea să fie ros
tit, mult timp incă . . . Oame
nii se tem. A venit şi femeia,
îmbrăcată în negru. Pe copil
l-a alungat la joacă.
Tăceam toţi trei. Cind deo
dată bărbatul a întrebat:
(Cont. în pas. S-a)
Românul AmeiiCdU
UN RAPORT NEOBIŞNUIT
Rămas singur în birou, de
legatul trustului începu
să-şi scrie raportul. Era un
om mtt«culos în felul lui şi j
prudent: nu voia să uite sau 1
să treacă uşor peste nici un
amănunt al activităţii sale zil
nice cînd se afla pe teren,
fiindcă vorba lui ~întru
n amănunt cît de banal pe
poate afla cheia unei proble
me foarte importante". De
aceea îşi scria rapoartele că
tre direcţia trustului chiar
la faţa locului cît timp toa
te impresiile şi constatările
erau „calde" încă, retrăind
totul de la capăt cu o exac
titate de care poate numai el
era în stare, memorînd discu
ţiile avute, reconstituind îm
prejurările şi figurile celor
Cu care lucrase, interpretând
gesturile lor, şi, mai mult de
ck atîta, străduindu-se să dea
soluţii oriunde i se păreau ne
cesîpe.
De data aceasta însă, ingi
nerul Săniuţă, delegatul trus
tului, era pus intr-o situaţie
neobişnuită. Venise la Dor
nişoara cu mai multe sarcini:
să predea un stoc de unelte
Şi materiale: ferăstraie meca
nice, piese de schimb, un mic
atelier mecanic, mobilier; să
instaleze în diferite posturi
cîţiva oameni, aduşi cu sine:
la serviciul producţiei, la
muncă şi salarii, mecanic-şef;
să prelucreze planul de pro
ducţie pînă Ia sfîrşitul anului:
să-i însoţească pe inginerul
silvic Neculce, venit cu ace
laşi tren, pe director şi pe
brigadierul silvic la delimi
tarea noilor parchete şi la
marcarea lor şi să facă o an
chetă. Si tocmai această an
chetă îl pusese într-o situaţie
pe cît de neobişnuită, pe atît
de dificilă . . .
„Tovarăşe director,
M-am deplasat la Dorni
ş o ar a conform dispoziţiei
dumneavoastră şi am rezolvat
în mare măsură sarcinile pri
mite. Am predat cele 10 fe
răstraie „Drujba" (cu cet
predat motoristului Todaşcă
Vasile anterior), piesele de
schimb, atelierul mecanic,
mobilierul şi cele două postu
ri telefonice a căror insta
lare a şi fost rezolvată şe
fului administrativ Scutaru
Dumitru, cu forme in regulă,
după care am procedat la în
cartiruirea şi instalarea tova
răşilor Dumitriu Virgil (ser
viciul producţiei), Cozan lon
(muncă şi salarii), Neagu
Cheorghe (mecanic-şef). To
varăşul Scutaru Dumitru a
luat în primire şi tractoarele
forestiere, şi tot materialul
administrativ existent, de ase
menea cu forme în regulă.
Trebuie să menţionez ca
încă n-am putut sta de vorbă
cu directorul. Chiar în mo
mentul cînd eu soseam, dum
nealui trebuia să plece la Va
tra Dornei, chemat fiind de
către raionul de partid. Am
prelucrat planul de produc
ţie cu inginera şefă, cu şeful
producţiei nou numit
şi şeful administrativ. In pri
vinţa delimitării parchetelor,
acţiunea este în curs. Am
marcat împreună cu delegatul
ocolului silvic circa 50.000
m. c.“. (metri cubi—R. A.)
Inginerul Săniuţă reciti ne
mulţumit aceste rînduri. 1 se
păreau prea telegrafice, prea
stereotipe, socotind că le lip
seşte tocmai ceea ee consti
tuia specialitatea lui: redarea
fidelă a fiecărui amănunt, cu
interpretări şi comentarii mi
nuţioase, cu descrieri şi punc
te de suspensie ironice sau
flegmatice, toate făcute cu in
tenţie: ştia că. astfel întoc
mite, rapoartele «ale de activi
tate erau citite cu interes de
cfttre director. De foarte mul
te ori se înthnplase ca în şe
dinţele de lucru, directorul
să citeze din memorie pasaje
întregi din rapoartele sale, bi
neînţeles fără să-şi dea seama
ci îl plagiază.
Si totuşi, acum inginerul
Săniuţă simţea că nu va reuşi
mai mult decît reuşise. Si as
ta pentru că îl obseda anche
ta. II obseda figura calmă,
senină şi totuşi hotărîtă a in
ginerei şef«. care abia părăifi
} .I ; J.
■ ■ -% *
| * i'j'rn i wmaâm
J \ •• e ,
m /'«fe
l T n „nenea“ simpatic. «Foto: M. Alexandru»
se biroul lăsîndu-1 singur.
Plecase cu o scuză copilăreas
că, naivă, în faţa căreia el,
anchetatorul, cedase, încu
viinţindu-i să plece. ~Mă duc
să-ncui uşa acasă; am uitat-o
descuiată" . . . „Vă rog, se
poate" răspunsese el cu
politeţea firească a bărbatu
lui în faţa unei femei frumoa
se, uitînd că e anchetator. De
fapt, nici n-ar fi avut ce s-o
mai întrebe . . .
fl obseda ancheta. Si dacă
îl obseda, însemna că el tre
buie să-i dea atenţie în ra
port, că ea este problema cea
mai de seamă a activităţii sale
din ziua aceea şi, prin urmare,
trebuie să-i relateze directo
rului cit mai amănunţit des
făşurarea ei. Continuă deci:
„Tovarăşe director, mi-aţi
trasat, la plecare, o sarcină
spţcişlă. Să cercetez care este
adevărul în legătură cu ano
nima pe care aţi primit-o de
la Dornişoara şi pe care mi
aţi ciţit-o. Am considerat în
vinuirea adusă inginerei şefe
ca foarte gravă, ea agravîn
du-se în împrejurările, în con
diţiile speciale în care s - au
petrecut şi poate încă se mai
petrec lucrurile.
Plecînd de la această pre
misă şi urmînd sfatul dv. de
a nu proceda greşit, în sensul
de a difuza eu însumi conţi
nutul scrisorii cu atît mai
mult cu cît s-ar putea ca la
mijloc să nu fie decît o în
cercare de calomnie—am ho
tărît să stau de vorbă confi
denţial cu învinuita.
Am vizitat-o după-masă,
în orele libere, la birou, şi am
deschis o discuţie de cu totul
altă natură. Inginera a luat
hotărîrea cu aprobarea di
rectorului să înfiinţeze o
brigadă complexă, gradul de
mecanizare a muncii în acest
sector pledînd chiar pentru
aşa ceva.
Mi-a vorbit cu multă pa
siune despre această iniţiativă
a ei şi vă mărturisesc sincer
că, ascultînd-o, nu mi-am pu
tut-o închipui nici o clipă în
postura descrisă în scrisoare.
Există, tovarăşe director, la
unii oameni o anumită forţă
de convingere care emană din
ei. care n-are nevoie nici de
gesturi, nici de cuvinte. Simţi
doar, în preajma lor, un lucru
cert, imposibil de răsturnat cu
orice fel de speculaţii mintale,
că ei sînt aşa şi nu altfel, că
nu .pot fi altfel! . . . Lucrul
acesta 1-am simţit şi eu. Dar
eu aveam de efectuat o an
chetă pe fapte, pe cercetări
precise, exacte, nicidecum pe
plan senzorial. De
aceea, am procedat ca atare,
l-am spus:
—. , . Totuşi nu ştiu dacă
veţi «uyea bucuria să vă vede
ţi proiectul concretizat • . •
Pe ce?
Există în viaţa dumnea
voastră personală ceva care
v-ar putea împiedica . . .
Ce anume? ,
O relaţie neprincipială,
dăunătoare . . . S-a aflat şi
la trust ... Si, desigur, trus
tul va trebui să ia măsuri. Es
te ceva nepermis, aboslut ne
permis! ... /
Fa a rîs. Dar nu cum ride
o femeie căreia puţin îi pasă
de predici morale şi de presti
giul ei, ci ca un om dintr-o
bucată, care ştie ce vrea şi
ce are de făcut. Lucrul acesta
m-a cam descumpănit. De
ce? Fiindcă m-a făcut să mă
îndoiesc încă o dată de ade
vărul celor cuprinse în scri
soare.
De ce rideţi? am în
trebat-o.
Cit de ciudaţi sînteţi
dumneavoastră cei ce staţi ju
mătate din viaţă cu picioare
le nu pe pămînt, ci pe hîr
tiil . . .
Nu înţeleg am repli
cat.
O să mă străduiesc să vă
fac să înţelegeţi. Dar mai întîi
spuneţi-mi: ce vreţi să ştiţi?
Ce relaţii există între
dumneavoastră şi tovarăşul
Hulubei . . .
De serviciu şi de dragos
te .. .
Nu m-am putut stăpîni, to
varăşe director! Am sărit ca
ars:
Cum îţi permiţi asemena
lucruri? E şeful dumitale, nu
înţelegi?
In clipa aceea m-am şi în
jurat în gînd. Uite, domnule,
cit sînt de nerod! Imi mai şi
pierd vremea făcînd filozo
fie: „Există oameni care ema
nă o anumită forţă de convin
gere" etc., etc. Am izbucnit
din nou:
Nu te-ai gîndit niciodată
că fiind şeful dumitale . . .
Eu nu-mi iubesc şeful,
eu iubesc un om, înţelegi, to
varăşe inginer? Ce ciudaţi
sînteţi! Din clipa cînd intraţi
în împărăţia hîrtiilor voastre,
uitaţi tot . . . Uitaţi că aţi
fost tineri, că v-aţi despărţit
doar de un sfert de ceas de
soţie sau de iubită, vă lepă
daţi hainele obişnuite şi vă
trageţi peste umeri o togă ne
prihănită, indiferent dacă sîn
teţi sătui sau înfometaţi de
ceea ce viaţa îţi dă sau îi cu
cereşti . . . Găsiţi o hîrtie
din nou o hîrtie în care
nişte oameni sînt învinuiţi că
se iubesc aşa am înţeles
din ce m-aţi întrebat pînă
acuma şi dintr-o dată vă
ridicaţi ochelarii pe frunte
surprinşi: ~Se iubesc? Cum
îşi permit?” . . . Dar ce sîn
tem noi: arbori încremeniţi
sub cer, o lume care n-are
dreptul la nimic? De ce ni
se refuză bucuria dragostei?
De ce? Răspunde-mi dum
neata de ce? Descoperiţi hîr
tia şi ieşiţi în togă, vă urcaţi
în tren şi ajungeţi la Dorni-
Achita de Uicof
şoara, cu aerul unor sfinţi ju
decători: ~II iubeşti?" „Da!"
~Cum iti perniiţi să-l iubeşti?
... De. ce îl iubeşti?" între
bări inutile . . . Vă daţi prea
bine seama cît de inutile sînt
şi totuşi le puneţ ; ... Si eu
vă răspund: ~11 iubesc pen
tru că e om . . . Dacă ar fi
oaie, nu l-aş iubi!" Poftim !
Dumneavoastră vă încruntaţi
„E obraznică!" Ca şi cînd aş
fi înhăţat o pulpană a togăi
în care v-aţi înfăşurat şi mi
a.ş fi şters nasul cu ea . . .
„Ei obraznică şi imorală: iu
beşte un om" .. . Un om care
din întîmplare îmi este şef.
Cinul «cesta are nevoie de
dragostea mea! Ca să poată
realiza ceea ce are de reali
zat! ti a să poată munci cu
ininva senină! . . . Altcineva
nu i-a putut însenina inima.
Si nici n-a vrut. Dar eu pot
şi vreau să i-o inseninez. Ori
ce s-ar întîmpla! Nu mi-e în
găduit să înseninez unui om
inima ?
. . . Ştiu prea bine ce-ţi
trece prin minte. Ştiu şi cum
mă judeci ... E şi firesc să
mă judeci astfel, cu toga as
ta neprihănita pe umeri. Si
măcar dacă ţi-ar fi pus-o ci
neva pe umeri . . . Dar ţi-ai
confecţiona-o singur, din bu
căţi de împrumut. De ici o
bucată, de colo o bucată . . .
Arunc-o dracului, şi să stăm
de vorbă de la inimă la ini
mă, de la suflet la suflet . . .
Tovarăşe director, trebuie
să vă mărturisesc deschis că
n-am ştiut ce sa fac ... In
fond, ce-i putem noi face da
că-1 iubeşte?
Am stat de vorbă cu ea de
la suflet la suflet. Ad«că am
încercat să arunc toga
(aveam chiar senzaţia că-mi
apasă umerii) şi să devin ceea
ce ii sînt de fapt: un coleg.
Am putut deduce din această
discuţie mai puţin oficială că,
în afara faptului că se iubesc
şi se vor căsători, celelalte
elemente ale anonimei sînt
pur şi simplu calomnii.
Tovarăşe director, trebuie
să recunosc că raportul aces
ta e cu totul altfel decît cele
ps care le-am scris pînă a
cum. E lipsit de probleme
concrete, d'ate, cifre, amănun
te, de neajunsuri în care şi
dumneavoastră şi eu ştim să
ne descurcăm numaidecît.
Poate cu nici nu-1 pot consi
dera un raport, din moment
ce nu conţine probleme de
muncă,de producţie, decît în
măsură foarte mică. L-am
scris totuşi pentru că trebuie
» eelaraiie
t
•le D ragottte
Me am întîlnit cind la hotarul zării
Au fost legitimaţi primii cocori . • •
Ne-am intilnit să înzestrăm pădurea
Cu foşnetele inimilor noastre,
Să înflorim salchnii cu săruturi,
Pe unde trecem să se-audă crini
Lovind tăcerea nopţilor cu stele
Si cuiburi mari de păsări să răsune
Sub streşini scuturînd lumini, lumini • • •
Îmi amintesc că te*am privit timid
Căci eu veneam din fluvii şi păduri
Subţiri de-adolescent, veneam din zbucnan
Ca Lohengrin pe-o lebădă de aer.
Tll te-al desprins parcă dmtr-un izvor
Ca un ulcior pe-un umăr al uimim
Tăindu-mi răsuflarea cu un cîntec
Si ferntecind cu zarea unui rîs
Tara pieptului meu.
Cind ne plimbam
Eram făcuţi parcă din respiraţii
Si de pe piscul marilor bătăi
De inimi ne-aruncam in declaraţii
Si stelele ni se ştergeau de umeri . . •
O, fată de izvoare şi lumini
Ce porţi spre timp la mea un gest frumos
Ca un luceafăr lingă fruntea lunii.
Vreau chipul tău pe umărul meu cald
Cum îşi doresc vioara lăutarii.
Tu rezonanţă a oricărui vie.
Tw Stradivarius!
v ADRIAN DOHOTARU
Huli Iu ltfbj
să-l scriu, fiindcă cele des
crise în el au totuşi contingen
ţe foarte serioase cu proble
mele de serviciu. Faptul că
aceşti doi tovarăşi se iubesc
e foarte firesc din punct dc
vedere strict uman. El e sin
gur, ea e singură, muncesc cu
tragere de inimă, au rezulta
te excelente. Din punct de ve
dere al relaţiilor de serviciu,
însă, faptul că se iubesc este
primejdios. Să facem abstrac
ţie de togă, dar eu cred că
aşa este. De ce? Fiindcă ua
l-ar putea influenţa pe dineul
şi invers! De aceea, avînd în
vedere relaţiile de serviciu,
trebuie luate unele măsuri.
Cea mai bună din toate mi
se pare mutarea ei în altă par
te, ca să se vadă m a i Tar.
Astfel vom putea salvts prin
cipialitatea relaţiilor de ser
viciu şi, bineînţeles, evita ne
principialitatea relaţiilor din
tre ei. Nu va mai fi vorba de
dragostea dintre directorul de
la Dornişoana. Ci de dragos
tea dintre directorul de la
Dornişoara şi inginera şefă
de la Teşna, să zicem. E cu
totul altceva. Dragostea lor
n-ar sta în ochii nimănui: cui
i-ar trece prin minte să se în
trebe ce-or mai fi făctnd cei
doi oameni, cel de Fa Dorni
şoara şi cel de la TeşnaP
Chiar şi noi: ştiindu-i pe unul
aici, şi pe celălalt în altă par
te, am sta liniştiţi, am scăpa
de anchete şi de rapoarte.
l-am explicat tovarăşei in
giner Grigoriu Irina acest
punct de vedere al meu, dar
dumneaei mi-a răspuns că ni
ci prin gînd nu-i trece să se
mute; că a venit la Domişoe
ra să muncească, nu să se
plimbe, că nu înţelege de loc
atitudinea noastră, de vreme
ce dînşii amîndoi sînt îndea
juns de conştienţi, îndeajuns
de maturi ca să nu se joace
cu sentimentele lor. âi să-şi
rezolve singuri tot ce este de
rezolvat; şi că, chiar dacă ar
fi mutată, tot n-ar pleca pînă
n-ar reuşi să pună pe picioare
brigada complexă. Fiindcă ea
n-a semnat nici un contract cu
trustul, prin care să se oblige
că nu se va îndrăgosti de cine
va voi şi cînd v>a voi.
Eu rămîn totuşi la punctul
meu de vedere şi aştept ho
tărîrea dv. t pe care o voi
transpune neîntîrziat in viaţă.
Ing. N. Săniuţă
din Trustul lemnului Vatra
Dornei
P. S. Directorul a telefonat
că soseşte mîine. II aştept' *•
(Din „Flacăra")

xml | txt